Celulele de stocare a energiei pot fi clasificate în funcție de material în tipuri, cum ar fi fosfat de litiu de fier (LFP), litiu ternar (NCM/NCA) și titanat de litiu (LTO). Celulele LFP au devenit alegerea principală datorită siguranței lor ridicate, duratei de viață lungi (de obicei 3.000-6.000 de cicluri) și costurilor mai mici; Celulele ternare cu litiu oferă o densitate de energie mai mare (200–300 Wh/kg), dar întârzie ușor în ceea ce privește rentabilitatea și siguranța; Celulele cu titanat de litiu se laudă cu un ciclu de viață excepțional de lung (până la 20.000 de cicluri), dar au o densitate energetică mai mică.
Pe baza formatului de ambalare, celulele sunt clasificate în celule prismatice, cilindrice sau în pungă. Celulele prismatice au o structură stabilă și o utilizare mare a spațiului; celulele cilindrice (cum ar fi 18650 și 21700) beneficiază de procese de fabricație mature și costuri reduse; celulele pungă oferă o densitate mare de energie și greutate redusă, dar au o rezistență mecanică mai mică.
Indicatorii cheie de performanță pentru celulele de stocare a energiei includ densitatea energiei, densitatea puterii, ciclul de viață, siguranța și costul. Tendințele actuale ale industriei favorizează o densitate mai mare a energiei, durate de viață mai lungi și costuri mai mici, în timp ce performanța este îmbunătățită prin noi materiale (de exemplu, anozi de siliciu-carbon) și noi procese (de exemplu, tehnologia electrodului uscat).
În ceea ce privește scenariile de aplicare, stațiile de stocare a energiei la scară largă utilizează predominant celule LFP de mare capacitate (280Ah sau mai mare); stocarea energiei rezidențiale tinde să favorizeze proiectele modulare cu capacități sub 100Ah; iar stocarea energiei comerciale/industriale se situează undeva la mijloc. Aceste celule trebuie să funcționeze în coordonare cu echipamentele de sprijin, cum ar fi Sistemul de management al bateriei (BMS) și Sistemul de conversie a energiei (PCS) - pentru a asigura funcționarea sigură și eficientă a sistemului.
